Litigii RCA. Refuzul asigurătorului în practică

Mulți asigurători RCA refuză sau reduc despăgubirea invocând expertize extrajudiciare, realizate fără participarea persoanei prejudiciate. Astfel de evaluări pot fi contestate eficient în instanță, unde expertiza judiciară, făcută cu respectarea procedurii, infirmă frecvent concluziile raportului extrajudiciar.

Ce este o expertiză extrajudiciară

Când accidentul a produs vătămări corporale, latura penală se judecă separat. Am detaliat pragul de 90 de zile, art. 196 Cod penal și termenele în ghidul despre despăgubiri pentru vătămare corporală în accident rutier.

Expertiza extrajudiciară este o evaluare tehnică realizată la inițiativa asigurătorului, în afara unui cadru contradictoriu și fără implicarea persoanei prejudiciate. Problema nu este existența unei evaluări tehnice, ci modul netransparent în care aceasta este, de regulă, întocmită.

Care este problema reală în practică

În cele mai multe cazuri, persoana prejudiciată nu este invitată să participe la evaluare, nu i se cere un punct de vedere și nu primește raportul integral. Se ajunge astfel la refuzul despăgubirii pe baza unei evaluări pe care victima nu o poate verifica sau combate.

Acest dezechilibru este chiar miezul disputei: o decizie cu efecte patrimoniale majore se ia pe o probă produsă unilateral de partea care are interesul să plătească mai puțin.

Ce arată practica judiciară

În litigiile RCA, instanțele dispun frecvent efectuarea unei expertize judiciare, realizată cu respectarea procedurii și cu posibilitatea părților de a formula obiecțiuni. Spre deosebire de evaluarea extrajudiciară, expertiza judiciară se face în contradictoriu, sub controlul instanței.

În numeroase cazuri, concluziile expertizei judiciare infirmă evaluarea extrajudiciară, iar raportul inițial al asigurătorului își pierde relevanța probatorie.

Ce poate face persoana prejudiciată

Refuzul despăgubirii bazat pe o expertiză extrajudiciară netransparentă poate fi contestat. Pașii practici sunt:

• solicitarea raportului de expertiză de la asigurător, în temeiul art. 21 din Legea 132/2017;
• verificarea modului în care a fost realizată evaluarea și a documentelor pe care se întemeiază;
• contestarea concluziilor raportului prin intermediul unui avocat, în cadrul procedurii prealabile sau în instanță.

Termenul de răspuns al asigurătorului

De la data depunerii cererii de despăgubire, asigurătorul are 30 de zile să formuleze o ofertă de despăgubire sau să răspundă motivat cererii, conform art. 21 alin. (1) și (2) din Legea 132/2017. În acest interval, asigurătorul este obligat fie să prezinte o ofertă justificată, fie să notifice în scris respingerea cererii și motivele acesteia. Un refuz nemotivat sau întârziat este, în sine, un argument în litigiu.

Refuz motivat vs. refuz nemotivat

Legea face o distincție esențială. Asigurătorul poate respinge cererea, dar numai motivat: trebuie să arate concret de ce nu acordă despăgubirea sau de ce o reduce. Un refuz care nu indică temeiul real, ori care invocă o expertiză pe care persoana prejudiciată nu o poate verifica, este vulnerabil în instanță.

În practică, multe refuzuri sunt formulate generic („dosar incomplet”, „lipsă acoperire”, „evaluare sub pragul solicitat”) fără a arăta documentul sau calculul concret. Lipsa unui răspuns al asigurătorului peste termenul de 30 de zile echivalează, conform art. 21 alin. (2), cu obligația de a plăti despăgubirea.

Penalitățile de întârziere de 0,2% pe zi

Dacă asigurătorul nu își respectă obligațiile în termen, reduce nejustificat despăgubirea sau întârzie plata, datorează penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la suma despăgubirii datorate sau la diferența neachitată, conform art. 21 alin. (4) din Legea 132/2017.

Momentul de la care curg penalitățile a fost lămurit de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia ÎCCJ-RIL nr. 18/2023: penalitățile de 0,2% pe zi curg de la expirarea celor 30 de zile în care asigurătorul trebuia să răspundă cererii. Această dezlegare este obligatorie pentru instanțe, ceea ce întărește poziția persoanei prejudiciate care cere și penalitățile, nu doar despăgubirea de bază.

SAL-Fin: alternativă la instanță

Înainte sau în loc de proces, persoana prejudiciată poate folosi procedura de soluționare alternativă a litigiilor din domeniul financiar nebancar, derulată prin SAL-Fin, entitate din cadrul ASF. Procedura este gratuită pentru consumator și se finalizează, de regulă, mai rapid decât un litigiu în instanță.

SAL-Fin nu este obligatorie și nu blochează accesul la instanță. Pentru sume importante sau prejudicii corporale complexe, litigiul rămâne adesea calea cea mai eficientă, pentru că permite administrarea unei expertize judiciare în contradictoriu.

Acțiunea directă împotriva asigurătorului

Persoana prejudiciată are dreptul la o acțiune directă împotriva asigurătorului RCA, fără a fi nevoită să cheme în judecată mai întâi persoana vinovată de accident. În instanță, instrumentul decisiv este expertiza judiciară, realizată în contradictoriu, care restabilește valoarea reală a prejudiciului acolo unde evaluarea extrajudiciară a asigurătorului a fost subevaluată.

Pe lângă despăgubirea de bază, prin acțiune se pot solicita penalitățile de întârziere și cheltuielile de judecată. Adunate, acestea fac de multe ori ca o ofertă amiabilă redusă să nu mai merite acceptată față de ce se poate obține în instanță.

Concluzie

Refuzul despăgubirii în litigiile RCA pe baza unei expertize extrajudiciare netransparente poate fi contestat eficient prin mijloace procedurale adecvate. Expertiza judiciară, realizată în contradictoriu, este cel mai puternic instrument pentru a restabili valoarea reală a prejudiciului.